Scurtă biografie a Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu

Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu Pop s-a născut la data de 2 iulie 1953, în comuna Băseşti, judeţul Maramureş, primind la Botez numele Ionel. Părinţii săi, Dumitru şi Rozalia, ţărani ortodocşi evlavioşi, i-au crescut pe cei doi copii ai lor, Ionel şi Traian, în frică de Dumnezeu, sădindu-le în suflet tainele credinţei. Şcoala primară şi gimnaziul le-a urmat în satul natal, între anii 1960-1968, dovedindu-se, dintru început, foarte silitor la învăţătură, fiind tot timpul premiant.

Răspunzând vocaţiei pentru preoţie, s-a înscris la cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, pe care le-a absolvit în anul 1973, ca şef de promoţie. Stagiul militar cu termen redus l-a satisfăcut în oraşul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. În anul 1974, începe cursurile universitare la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, pe care, după primul an, le continuă la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti. Aici obţine în 1978 titlul de „Licenţiat în Teologie”, cu calificativul „excepţional”, fiind şef de promoţie.

La 1 august 1978 a fost închinoviat la Mănăstirea Sinaia, judeţul Prahova, unde este tuns în monahism la 14 octombrie 1978, primind numele Irineu, având astfel ca patron ceresc pe Sfântul Irineu de Lyon, prăznuit în ziua de 23 august. Doi ani mai târziu, la 14 octombrie 1980, a fost hirotonit ieromonah, desfăşurând o bogată activitate pastorală. În acelaşi timp, a activat şi ca ghid-muzeograf al prestigiosului monument cantacuzinesc, foarte mult vizitat de către turişti şi pelerini.

În perioada 1981-1984 a frecventat cursurile de Doctorat în Teologie în cadrul Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, la secţia Teologie sistematică, sub îndrumarea competentă a Părintelui Prof. Dr. Dumitru Radu, titularul catedrei de Teologie Morală. Alţi profesori care i-au predat la cursurile doctorale au fost: Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Pr. Prof. Dr. Niculae Şerbănescu, Arhid. Prof. Dr. Petre David şi Prof. Dr. Remus Rus. La 10 iunie 1984, Patriarhul de pioasă amintire, Iustin Moisescu, i-a acordat rangul de protosinghel.

Între anii 1985-1988 a beneficiat de o bursă de studii oferită de Institutul Teologic Prezbiterian din Princeton (New Jersey – USA). La această vestită şcoală teologică a urmat cursuri de specializare în domeniul Moralei creştine şi Eticii sociale, sub îndrumarea profesorului Dr. Charles West, primind atestatul de „Research Scholar”. La Princeton, în paralel cu munca de cercetare teologică, şi-a pregătit şi redactat o bună parte din teza de doctorat.

Peste ocean, a desfăşurat şi o fructuoasă activitate ecumenică şi misionară, atât în Arhiepiscopia Ortodoxă Română a celor două Americi, cât şi în cadrul Comunităţii ortodoxe „Sfântul Fotie” din Universitatea Princeton. A participat la diverse simpozioane, servicii religioase, întruniri ecumenice, atât prin predici, cât şi prin conferinţe. De asemenea, a publicat diverse articole în presa românească şi americană, religioasă şi laică.

Reîntors în ţară, la 30 august 1988, a revenit la Mănăstirea Sinaia, unde şi-a reluat activitatea sacerdotală şi muzeografică, finalizând redactarea tezei de doctorat cu tema Chipul lui Hristos în viaţa morală a creştinului. La 9 iunie 1989, părintele Patriarh Teoctist Arăpaşu l-a numit preot slujitor la catedrala patriarhală din Bucureşti, primind şi numeroase ascultări de ordin administrativ-bisericesc. La 26 octombrie, în acelaşi an, a primit rangul de arhimandrit.

La scurtă vreme, a fost numit Superior al Aşezămintelor ortodoxe române de la Ierusalim şi Iordan, şi Reprezentant al Bisericii noastre pe lângă Patriarhia Ierusalimului. În paralel cu misiunea de îndrumător al românilor aflaţi în pelerinaj la Locurile Sfinte,  s-a ocupat şi de editarea revistei ortodoxe româneşti „Învierea” (Resurrection) şi a suplimentului ei cultural-istoric „Spirit românesc”. A păstrat bune relaţii cu Patriarhia Ortodoxă şi cu celelalte Biserici şi Culte din Ţara Sfântă.

La 4 octombrie 1990, a susţinut teza de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, fiind declarat apoi „Doctor în Teologie” cu calificativul „excepţional”. În şedinţa Sfântului Sinod din 30 octombrie 1990, la propunerea vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu, a fost ales Episcop-vicar al Eparhiei Clujului, cu titlul „Bistriţeanul”. A fost hirotonit şi instalat la sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în biserică, 21 noiembrie 1990.

În cele două decenii de arhipăstorire, prin sfinte slujbe, vizite canonice şi participări la diferite evenimente de interes social şi umanitar, a contribuit la sporirea spirituală şi culturală a credincioşilor clujeni şi bistriţeni. De asemenea, a prezidat conferinţele preoţeşti, cursurile pastorale ale preoţilor, comisia de admitere la Seminarul Teologic Ortodox şi de obţinere a Atestatului profesional teologic, comisia pentru examenul de capacitate preoţească şi comisia de examinare a candidaţilor pentru parohiile din mediul urban.

Din anul 1994 aduce o contribuţie deosebită la susţinerea şi dezvoltarea învăţământului teologic universitar clujean şi la formarea viitorilor slujitori ai Bisericii, prin predarea cursurilor de Morală creştină şi Spiritualitate ortodoxă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. De asemenea, a predat cursuri de Istoria civilizaţiei creştine la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii creştine „Dimitrie Cantemir” din Cluj-Napoca. O preocupare deosebită a avut-o pentru formarea duhovnicească a elevilor seminarişti, fiind frecvent în mijlocul lor prin liturghisire şi povăţuire.

De-a lungul timpului, a activat în anumite asociaţii şi societăţi: secretar al Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor – Princeton, USA; membru de onoare al Asociaţiei de Prietenie România-Israel; preşedinte de onoare al Asociaţiei Filantropice „Christiana”; membru al Fundaţiei Internaţionale de Caritate „Omenia”. În felul acesta, a promovat prietenia, fraternitatea şi umanismul evanghelic, conştient că este bine şi frumos „să locuiască fraţii împreună” (Ps. 132, 1). Din anul 2000 a fost şi preşedintele Comisiei locale de Bioetică.

În calitate de episcop-vicar, a reprezentat Arhiepiscopia Clujului şi Patriarhia Română la diferite congrese, simpozioane şi reuniuni, în ţară sau în străinătate (USA, Israel, Grecia, Polonia, Spania, Franţa ş.a.). De asemenea, a participat la diferite emisiuni de radio şi televiziune pe teme cu conţinut teologic şi social-cultural. Demn de remarcat este şi interesul deosebit pe care l-a manifestat faţă de buna desfăşurare a activităţii tinerilor studenţi ai ASCOR – filiala Cluj.

Pe lângă activitatea pastoral-misionară şi didactică, a desfăşurat o impresionantă muncă de cercetare ştiinţifică, materializată în peste 200 de studii şi articole. De asemenea, este autorul a 18 cărţi şi a 4 traduceri. O preocupare constantă a avut pentru Ţara Sfântă, concretizată în 5 lucrări, precum şi în conferinţe sau emisiuni la radio „Renaşterea”. În toate, şi-a dezvăluit iubirea fierbinte pentru Patria pământească a lui Hristos, Domnul nostru, Care „a săvârşit mântuire în mijlocul pământului” (Ps. 73, 13).

În semn de apreciere a activităţii sale, Preşedinţia României i-a conferit, la data de 7 februarie 2004, Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Comandor. Mai înainte, la 23 decembrie 1999, i s-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare al Municipiului Cluj-Napoca”. În 18 februarie 2009, a fost ales membru de onoare al Marelui Senat al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, iar în data de 21 noiembrie 2010, i s-a conferit titlul de „Professor Honoris Causa” din partea aceleiaşi Universităţi. La 26 martie 2014, a fost decorat de către Regele Mihai I al României cu Ordinul „Coroana României în grad de Ofiţer”. De asemenea, la 1 decembrie 2014, Instituţia Prefecturii Mureş i-a conferit DIPLOMA DE EXCELENŢĂ şi distincţia Fibula de la Suseni, în semn de înaltă recunoaştere pentru întreaga activitate culturală şi socială, pentru aportul deosebit la consolidarea identităţii comunităţii mureşene. Prin toate acestea, se recunoaşte contribuţia deosebită a Înaltpreasfinţiei Sale la promovarea valorilor etnice şi spiritual-morale în societatea românească.

La 5 iunie 2011, a fost întronizat ca Arhiepiscop al Alba Iuliei. În această calitate, Înaltpreasfinţia Sa îşi continuă slujirea arhipastorală în judeţele Alba şi Mureş, punând accentul pe dinamizarea vieţii duhovniceşti în parohiile şi mănăstirile eparhiei. De asemenea, dă o atenţie deosebită activităţii misionare, culturale şi filantropice, prin toate căutând să fie „omul lui Dumnezeu”, care „urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa şi iubirea” (cf. I Tim. 6, 11).  În Alba Iulia, la 30 octombrie 2011, a avut loc proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Simion Ştefan, care a păstorit în această cetate istorică între anii 1643-1656. Cu acest prilej, a fost adus aici Cinstitul Cap al Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României. În fruntea soborului de ierarhi, preoţi şi diaconi, s-au aflat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, Preafericitul Părinte Theodoros al II-lea, Patriarhul Alexandriei şi al întregii Africi, şi Înaltpreasfinţitul Hrisostomos, Mitropolitul Patrasului.

article_separator