Zece ani de slujire sfântă la Alba Iulia

Cuvânt festiv rostit de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, cu prilejul aniversării unui deceniu de la întronizarea sa în demnitatea de Arhiepiscop al Alba Iuliei (5 iunie, 2021)

 

Cu emoție, îmi amintesc astăzi de ziua întronizării mele ca Arhiepiscop al Alba Iuliei, în urmă cu zece ani, la 5 iunie, 2011. Era Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic. Tainic, m-am simțit înconjurat atunci de acești „purtători de Dumnezeu” și mi-am asumat responsabilitatea de a ține aprinsă torța harului divin și a cuvântului evanghelic, asemenea lor, pentru ca lumina lui Hristos să lumineze tuturor. Am înțeles că trebuie să fiu un „slujitor bun și credincios” al Bisericii, urmându-L îndeaproape pe Mântuitorul nostru Care a spus: „Păstorul cel bun sufletul său și-l pune pentru oi” (In. 10, 11).

Mi-am preluat sarcinile de chiriarh și am început să activez încet, după principiul: „Non multa, sed multum”. Treptat, am înmulțit activitățile simțind că, direct proporțional cu străduința mea, Dumnezeu mi-a sporit inspirația și energia, nerecunoscându-mi firea mea fragilă. Uneori nu am reușit, și atunci parcă-L auzeam pe Hristos zicând: „Îmi plac mai mult răbdarea ta și osteneala depusă pentru Mine decât succesul tău”. Eu am perseverat, conștient că un apostolat lipsit de zel este sortit eșecului. M-am silit să multiplic talanții și să valorific timpul, „singurul capital pe care îl are un om și singurul lucru pe care nu-și permite să-l piardă”, cum afirma oarecând marele om de știință Thomas Edison (†1937).

În acești zece ani, am efectuat peste o mie de vizite pastorale în parohii din județele Alba și Mureș și am hirotonit 237 de preoți și diaconi, zidind sufletele creștinilor și consolidând disciplina canonică și liturgică. Pe plan cultural, sunt satisfăcut de progresul învățământului teologic albaiulian, de standardul pe care l-a atins Editura Reîntregirea și de realizarea Albumului Catedralei arhiepiscopale și a Albumului mănăstirilor din Arhiepiscopia noastră, urmând ca acestea să fie tipărite în curând. Pe plan gospodăresc, am izbutit să facem ample restaurări ale ansamblului arhitectural al întregului Sediu eparhial, să edificăm Căminul bisericesc „Peregrinus”, precum și Centrul cultural-misionar de la Mănăstirea „Hristos Pantocrator”. De asemenea, pe colina din proximitatea acesteia am construit Casa „Sfântul Ștefan cel Mare”. Odată cu trecerea anilor, s-a intensificat și activitatea filantropică și socială, eu însumi reușind să întemeiez Fundația ce îmi poartă numele, având drept scop acordarea de burse lunare unor elevi și studenți cu rezultate bune la învățătură, dar ale căror familii au o situație materială precară.

În acest deceniu de arhipăstorire, m-am socotit privilegiat să-l primim la Alba Iulia pe Theodor al II-lea, Patriarhul Alexandriei și al întregii Africi, care, alături de Patriarhul României, a participat la proclamarea solemnă a canonizării Mitropolitului Simion Ștefan (30 octombrie, 2011). De asemenea, un alt Patriarh apostolic, Teofil al III-lea al Ierusalimului și al întregii Palestine, a participat, alături de Preafericitul Părinte Daniel, la sărbătoarea Centenarului Marii Uniri (1 Decembrie, 2018). O plăcută surpriză am avut să fiu invitat la Chicago, unde am ținut o conferință despre înfăptuirea statului național unitar român, în cadrul Congresului al 82-lea al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Statelor Unite ale Americii (29 iunie-2 iulie, 2018). În timpul petrecut acolo, am revăzut școala teologică din Princeton, unde studiasem cu trei decenii înainte. Mai amintesc de faptul că, în anii 2015, 2016 și 2018, am vizitat Țara lui Iisus cu fascinantele Locuri Sfinte, pe care le-am elogiat, cu uimire și entuziasm, într-un volum, publicat chiar în săptămâna aceasta. În sfârșit, amintesc și de bucuria celebrării Dumnezeieștii Liturghii în orașul francez Lyon, la mormântul Sfântului Ierarh Irineu, în ziua de 23 iunie, 2019.

Se cuvine să mărturisesc sincer că, în cei zece ani de slujire arhipastorală la Alba Iulia, inima mea a fost mereu plină de recunoștință față de Dumnezeu pentru toate prin câte am trecut, bune sau rele, ușoare sau apăsătoare. Deși unele lucruri mi se par acoperite de o perdea de negură, dincolo de această perdea descopăr milostivirea lui Dumnezeu. Într-adevăr, tot ce ni se întâmplă nouă, creștinilor, orice durere, orice strâmtorare și orice trudă, ne sunt trimise sau sunt îngăduite de Tatăl ceresc, ca să ne întărească în duh și ca să ne învețe că trebuie să-I mulțumim neîncetat pentru că El ne ține sub aripile providenței Sale. Numai așa poți înainta în viață cu fruntea sus printre curcubeie și furtuni. Numai astfel poți simți cum greutățile dispar înaintea ta ca ceața în fața razelor de soare. De aceea, la acest popas aniversar, dimpreună cu psalmistul David grăiesc: „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate binefacerile Lui” (Ps. 102, 2).

 

† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei